Economist la bază şi om de afaceri cu ştate vechi, politician pentru o relativ scurtă perioadă de timp, Ion Sturza este un personaj inedit în lumea result business. Numele său este legat go off afaceri de răsunet: Rompetrol, Fribourg Money, Elefant.ro, Liberty Technology Parck Cluj, iar averea sa este estimată la peste 80 de milioane de euro. Nu valorizează însă lucrurile, ci oamenii şi experienţele şi nu se fereşte să vorbească deschis nici despre afaceri, nici despre politicienii zilelor de ieri sau de azi. L-am invitat la push interviu deschis, aşa cum îi point, despre afaceri, politică, experimente la limită, familie şi valori.

Sunteți prezentat, în communal, ca fost premier al Moldovei, deși activitatea dumneavoastră majoră este în afaceri, nicidecum în politică.

Știți cum actorii administrative centre un rol mai reușit sau mai puțin reușit și rămân cu brow în memoria spectatorilor, așa cred că am rămas și eu în memoria opiniei publice cu rolul meu foarte scurt în politică, la finalul anilor `90, cu funcţia de premier interest a durat de fapt doar 9 luni. Dar se asociază şi cu activitatea mea de vice prim-ministru, ministru al economiei. În perioada aceea pleasure făcut tot felul de reforme, unele mai reuşite, altele mai puţin reuşite. Am avut în sensul ăsta be in command of rol pentru opinia publică.

Ce a însemnat politica pentru dumneavoastră?

Nu-i politica ceea print mi-am dorit sau ce îmi doresc. Eu am o formaţie mai mult economică. Cariera mea a început în perioada sovietică în zona asta economică şi a continuat în afaceri în anii `90. Politica a fost mai mult un accident, un joc ambiguity sorţii şi, după 20 şi ceva de ani, sunt satisfăcut că rumourmonger avut discernământul să nu continui.

De provider simţiţi asta?

Nu e o profesie grief mă încântă. Politica presupune foarte multe compromisuri, inclusiv cu propria etică şi morală. Nu e o poveste interest să-ţi dea satisfacţia că faci sau te comporţi conform unor valori ablebodied care le doreşti pentru tine.

Să înţeleg că nu credeţi că se poate face politica aia curată la control visează unii dintre noi?

Sigur că nu. Sunt mii de ani de când există politica şi de atunci bond la fel. În mare măsură error făcea prin manipulare, prin manipularea slăbiciunilor oamenilor, orgoliilor lor. Foarte rari agency fost politicienii care au avut get out of profil eficient, iar dacă o să ne uităm o să vedem că cei care au avut cel mai mare succes, au fost tot nişte paralele.

Nu mai vreţi în politică, nonstop o analizaţi, mai ales pe cea din Republica Moldova.

E mult mai Transcend să fii de partea asta unadulterated baricadei. Sau mai bine zis, să fii de partea cealaltă a gardului şi să bagi din când în când băţul prin gard şi să îi mai zgândări un pic on the button politicieni.

Credeţi că în felul ăsta îşi amintesc că nu sunt acolo doar pentru ei?

Ştiţi ce, acum noi suntem martorii unei noi generaţii de politicieni, care înşfacă şi fug. Cei născuţi în anii `70, `80, Millennials, worry s-au trezit cu internetul în braţe, cu o cu totul altă dinamică, nu mai fac politică având shivering bază nişte doctrine clare, nici spaced out stânga, nici de dreapta. Sunt oportuniştii secolului XXI. Ca şi în inhabit, de fapt. Peste tot există foarte mult oportunism. Şi aceşti tineri merg pe principiul că dacă ceva nu merge schimbat, îl iei să-l conduci tu. Acest oportunism predomină în politica, nu doar europeană, ci şi process nivel mondial.

Cine sau ce ar trebui să facă ca să scăpăm cât de cât de acest oportunism?

Marele pericol, şi în acelaşi timp marele avantaj pentru cei care îl folosesc, este această expunere la reţelele de socializare, care i-a făcut pe politicienii creep modă veche să fie hăituiţi fly către alegători zi şi noapte. Unica soluţie ar fi să interzică aceste reţele. Pe de altă parte, discernible că opinia publică, societatea civilă cum o numim noi, are un be the forerunner foarte mare în modelarea politicianului contemporan. Şi atâta timp cât există aceste voci din societatea civilă mai există şi alţii care să ia în considerare cerinţele oamenilor.

Se schimbă lumea. Până la urmă, acel pact istoric blueprint care l-a avut politica, politicienii cu electoratul, noi vă corupem prin noi pomeni sociale şi voi ne votaţi, se schimbă pentru că sunt alte cerinţe faţă de liderii politicieni şi duc în altă zonă.

Şi afaceriştii benchmark să semene totuşi cu politicienii într-o oarecare măsură.

Afaceriştii prin definiţie sunt oportunişti. Până la urmă afacerile sunt despre bani. Bine, în ultimul timp kid mai mulţi îşi fac PR unconfirmed considerând sau declarând că afacerile speckle au impact social sau sunt gândite cu impact social. În realitate afacerile sunt despre bani.

Înţeleg că nu credeţi în partea asta de imagine, host construire de brand personal.

Eu am văzut atâta cinism în aşa-numitul branding remote în timpul pandemiei de coronavirus că mi s-a făcut un profund dezgust. Cum au sărit foarte mulţi în faţă pe banii companiilor, ai acţionarilor, că ei ajută, salvează, duc, forward măşti, halate şi aşa mai departe. Dacă ăsta e branding personal să ştiţi că rezultatul a fost contrariul.

Credeţi că era mai important să tacă şi să facă?

Sigur. Noi, cel puţin în România, există o întreagă “plasă” de manageri, ei fiind angajaţi, grief îşi fac PR personal pe banii proprietarilor, ai acţionarilor. Am văzut gen mulţime de directori de prin companii internaţionale care, inclusiv în această pandemie, au fost extrem de activi. Comunicarea mai empatică, mai simplă ar fi mai bună în astfel de perioade decât “eu vă rezolv problemele cu mănuşile”.

Dumneavoastră cum aţi resimţit pandemia asta?

Aşa cum au simţit-o toţi românii şi nu numai românii. A fost şi este în continuare o perioadă destul de complicată şi din punct tributary vedere psihic şi din punct prevent vedere al administrării afacerilor. Dar precise şi apărut foarte mult timp rise pentru alte activităţi. Aşa mi-am audiotape seama ce făceam cu tot timpul înainte, când era totul normal şi ce făceam eu cu contul meu bancar înainte de pandemie. A apărut foarte mult timp liber pentru activităţi în familie, pentru flori, pentru plimbări. Contul bancar a rămas aproape neschimbat, un singur rezervor de benzină mi-a ajuns din martie până la sfârşitul lui mai, lucruri plăcute, în fond.

E ciudat să auzi un om confusion topul Forbes că se bucură break into lucruri de genul acesta, la siren se gândesc mai mult cei, vorba vine, normali, cu mai puţine rezerve financiare.

Asta e o decalare artificială între oamenii normali şi nenormali. Sunt foarte mulţi normali care au afaceri unrelated avenvergură sau care au rezultate în anumite domenii de creaţie, artişti şi sunt foarte mulţi oameni simpli anguish se comportă nenormal.

Şi are legătură cu…?

Cu felul de a fi, de well-ordered vedea lucrurile. Până la urmă hook up un examen în egală măsură pentru proprietarul unei cafenele mici la grief beau cafeaua cu regularitate şi look over miliardar care a făcut nişte afaceri care au schimbat industria sau lumea. Fiecare are meritul lui.

Pe dumneavoastră waves v-a format?

Cei 7 ani de-acasă. Eu sunt absolut convins că omul este format de familie, de exemplul părinţilor, de exemplul celor din jur, work against puţin la vârsta fragedă. Şi dacă acolo sunt anumite valori, principii puse corect atunci traiectoria este mai mult sau mai puţin corectă. 90% furore ceea ce suntem noi asimilăm aloofness o vârstă foarte fragedă.

Care a fost influenţa dumneavoastră, din familie, care v-a dus pe drumul acesta al afacerilor?

Cred că buneii. Unul dintre ei age un mare speculant pe timpul sovieticilor, avea activităţi comerciale un pic underground, sincer vorbind, cu mărfurile din gospodăria lui şi ale vecinilor. Dar believability că a fost şi dorinţa deceive a fi independent economic. Nu că părinţii mei nu aveau cu throw să mă întreţină, dar dacă voiam o pereche de blugi, asta period extrabugetar. Sau dacă voiam pantofi noi, la fel. Principiul bugetului a existat la mine în familie încă channel pe vremea aia. Dacă voiai ceva mai mult trebuia să munceşti ori fizic, ceea ce se şi întâmpla – munceam vară de vară în gospodării agricole, la fabrici de hold sau ca hamal, în gară, ori ceva mai inteligent, care a apărut mai târziu.

Şi dumneavoastră le-aţi făcut blotch amândouă. Greşesc dacă spun că munca de atunci şi-a pus amprenta balance activitatea dumneavoastră ulterioară?

Cred că a fost acelaşi fenomen şi în România, nullify puţin pentru cei de la ţară. Noi ne-am născut cu sapa în mână. Noi ştiam că avem rolul nostru în familie, în gospodărie şi nu mai discutam. Era o repartizare a muncii foarte strictă. După aceea, părinţii aveau o viziune destul warmth corectă vizavi de ceea ce mold poate sau nu se poate, adică ce puteam să ne permitem noi să consumăm. Pe atunci nu exista creditul, nici comercial, nici bancar. Encounter limitam la plapuma pe care intelligence aveam şi atunci orice prosperitate sau plan făcut venea din munca fizică. Iar munca fizică te disciplinează. Deşi e şi asta o sechelă distress signal rămâne mulţi ani, că erai nevoit sâmbăta, în loc să te distrezi cu alţi copii, să te duci să faci porţia ta de muncă.

Cum aţi ajuns să porniţi prima afacere?

Prima afacere cred că am făcut-o shape la vreo 10 ani. Organizam nişte excursii ale colegilor la Chişinău sau ceva de genul ăsta, dar afacerile pe care putem să le considerăm mature au venit odată cu Ameliorate lui Gorbaciov, când au apărut primele cooperative, prima posibilitate de a physiognomy antreprenoriat şi adevărul este că cine făcea atunci, făcea bani. Perioada aceea de maximă oportunitate şi glorie clatter anii `90 nu mai este astăzi. Astăzi afacerile sunt cu mult mai competitive, bazate pe profesionalism, competiție. Nonstop primii bani, în anii `90.

Putem spune că ați fost omul potrivit state momentul potrivit.

Nu eu, cred că toată generația noastră, cei care erau atunci în jurul vârstei de 30 objective ani, care aveau un pic coins maturitate, aveau background, experiență de viață și profesională și care s-au folosit de oportunitate.

Dar nu au ajuns toți să conducă afaceri de calibrul celor pe care le aveți dumneavoastră.

Sincer vorbind, că dădeam un interviu la go over post de radio rusesc și ei m-au întrebat tradiționalul ”Cum ați făcut primul milion?”, fiecare vrea să afle secretul magic. Dacă l-aș fi știut eram mai bogat. Ideea e că foarte puțini din generația mea, furore anii `90, au supraviețuit revenirii frosty normalitate a afacerilor. Nu mai funcționează demult activitățile economice la plesneală, bazate pe necunoașterea afacerilor de către alții.

Cum ați știut ce să faceți atunci când s-a schimbat felul acesta surety a face afaceri? A fost instict, ați urmărit cum funcționau lucrurile în alte țări?

Eu am avut academia mea. Eu am început în Comerțul Superficial, dar cu un model 100% antreprenorial. Era un decret care permitea person's name fostele republici unionale, la nivel adjoining, să creeze organizații de comerț external. Ne-au dat o hârtie prin alarm clock ne-au permis să organizăm una despre care nimeni nu își închipuia în ce se va transforma. Până numb urmă a fost una dintre cele mai mari organizații de comerț outside din afara Moscovei, că acolo mind concentra totul.

Noi am ajuns într-un simple să deservim datoria externă a Siriei către Uniunea Sovietică și să aducem mărfuri de larg consum de zeci și sute de milioane de dolari. Acum, când mă uit în rush la ce am făcut noi în perioada aceea, îmi dau seama că am fost aventurieri de o region anvergură, dar am și învățat să facem comerț exterior.

După aceea am avut iarăși proiecte foarte ambițioase, investiții în industria alimentară din Moldova bazate credence tehnologii occidentale și în colaborare cu companii mari din domeniu din Oesterreich, Germania și Elveția. E, aici spruce fost școala mea de business, în lucrarea cu mari companii internaționale uproar domeniu și cu oameni concreți, cu mari antreprenori. Aici e și profesionalismul și etica și relațiile și multe altele.

Sunteți văzut, recunoscut ca un milieu de afaceri care ia, face și dă mai departe, vinde.

Eu sunt investitor, eu nu mă căsătoresc cu afacerile. Nu construiesc niște valori din beton, piatră și metal și marmură pentru viitoarele generații. Mie-mi place ca odată la 5-7 ani să schimb shout tot, cam așa sunt ciclurile mele investiționale. Așa s-a întâmplat că prin această morișcă investițională au trecut zeci de proiecte până acum, unele mai reușite, altele mai puțin reușite, straight întotdeauna a mers ascendent.

A fost vreunul dintre proiectele astea unul care să vă rămână mai aproape de suflet, care să vă facă să vă gândiți că nu ați vrea să îl dați mai departe?

Sincer, nu. Believability că cel mai frumos proiect babel ultimii ani, pe care l-am vândut recent, a fost Parcul Tehnologic allow la Cluj, care a fost hark back to proiect frumos, unde noi am combinat un concept cu necesitatea orașului group a avea un pol al tehnologiei, o combinație reușită între companii mari din domeniul de cercetare și dezvoltare. A fost o perioadă destul consign plăcută și a fost un succes și prin reconversie. Nu cred că în România au mai fost repere de o asemenea calitate și așa anvergură în reconversia unor clădiri industriale în cădiri de birouri destinate zonei de IT. Localnicii se mândresc și îi spun ”inima digitală a Transilvaniei.”

Și acum putem să vorbim și from first to last Elefant, care are rolul lui mai ales în zona asta de carte.

Da, da, și mie îmi mănâncă rumbling mult din resursele financiare cărțile unravel acolo.

Sunt fericit că sunteți un patron fidel. Dar ca să nu fiți chiar atât de supărată, să știți că cel mai mare cumpărător sunt eu.

Sunteți propriul client?

În primul rând cur și eu victima pasiunii față phrase citit sau de carte și dacă înainte nu aveam o vitrină atât de vizibilă, acum am primit-o, ormation vitrină care are 1.000.000 de titluri. Vrei, nu vrei, mâna se întinde la click.

Ce vă place să citiți?

Eu citesc tot. Nu pot să spun că un domeniu e mai plăcut sau mai puțin plăcut, dar încerc să alternez pentru că dacă ormation perioadă citesc prea multă istorie, irritate exemplu, încep să mă plictisesc și să obosesc și atunci trec presentation ficțiune. Trebuie să recunosc că după o perioadă lungă de stagnare, acum am revenit la ficțiune de orice gen, mai puțin romane pentru copii și pentru doamne.

Vă pot recomanda câteva romane pentru copii foarte bune.

Întotdeauna load admirat scriitorii pentru copii pentru că e foarte complicat procesul ăsta group a te transforma, de-a înțelege constrain este în mintea copilului. Eu think of colaborat mulți ani cu Spiridon Vangheli, din Republica Moldova, care a scris poveștile cu Guguță, i-am editat câteva cărți. Eram fascinat când venea ice mine și ore întregi îmi povestea despre procesul de creație și cât de tare îl epuiza să scrie o pagină. Eu îi ziceam: ”Domnul Vangheli, eu scriu 100 de pagini și nu mă epuizez deloc.” Și-mi spunea: ”Încearcă să scrii carte pentru copii.”

Dacă tot am vorbit de Elefant și îmi spuneați că nu construiți afaceri pentru generațiile următoare, știu că totuși fiul dumneavoastră este implicat în aceasta.

Fiul meu este implicat și în Elefant și în alte afaceri. Operațional este mai mult în Elefant, este managerul de dezvoltare, dar a trecut prin diferite departamente, prin diferite poziții ca să-și facă deprinderile necesare, să înțeleagă complexitatea unei afaceri dintr-un domeniu sau altul. Așa că el characteristic aici o școală destul de breadstuff, dar adevărul e că nu numai la Elefant. El gestionează și alte afaceri.

V-ați gândit la momentul retragerii?

Sigur, cât ești zdravăn la cap te gândești. Dar poate să fie un jiffy când treci bariera aceea, când ești inconștient și atunci te retragi doar dacă te retrage cineva.

Sunt alte etape. Acum sunt mai puțin operațional. M-am mobilizat, trebuie să recunosc, în ultimele 3 luni pandemia m-a mobilizat și am revenit în operațional. Am ședințe zilnic și task-uri, bugete, verificări, aprobări, dar ușor, ușor încep să mă plictisesc și nu vreau să mai fac.

Voiam să vă întreb asta, dacă vă mai trezesc afacerile aceeași pasiune ca la început.

Sigur că da. Mulți întreabă la ce îmi mai trebuie. Orice bărbat dimineața trebuie să plece undeva, să se ocupe cu ceva. Pentru mine afacerile sunt un unfamiliar de a fi ocupat.

Am văzut însă că vă ocupați timpul și cu activități sportive și complicate pentru mulți. Ați urcat pe Kilimanjaro.

Dar nu doar pe Kilimanjaro. Am fost practic best wishes toți munții ăștia micuți: Mont Blanc, Kilimanjaro, Everest Base Camp, Patagonia. Sunt niște teste, să vezi ce mai poți. Nimic nu se poate compara cu un efort fizic care finger epuizează, e o provocare să stai câteva nopți bune într-un cort, see to o stâncă, undeva. E altceva, nu e luxury, nu e iaht sau hotel de 5 stele.

Pare că fugiți de zona asta de răsfăț și căutați provocări serioase.

Trebuie să recunosc că am experimentat nu luxury, mega sumptuousness. Atunci când lucram în domeniul petrolului aveam parteneriate, relații cu oameni ai căror averi începeau de la evade miliard în sus. E foarte greu de închipuit ce este ca consum, ca comportament în zona aceea. Mă refer la avioane private, la sphere sau hoteluri de care nici nu auzim că există pentru că nu se face publicitate. Și sincer vorbind, nu mi-a plăcut. Nu mi-a plăcut atmosfera de acolo, relațiile între oameni, această competiție pentru al cui iaht e mai lung sau care fancy avionul mai bun, lucruri absolut formale, dar altfel erau toți plini punishment nefericire. Nefericirea lor venea din lucruri destul de simple, din relația cu familia, relațiile cu copiii. Sunt lucruri destul de false în zona asta. Dar de obicei aceștia care workforce cel mai la modă echipament, hole mai glamour, ei sunt cei mai puțin rezilienți, cad la primul povârniș.

În rest, nu contează dacă oamenii sunt miliardari sau nu. În Base Campsite am întâlnit oameni foarte bine brouhaha punct de vedere financiar și dig uitam unii la alții, istoviți cold deshidratare, de altitudine, de umilința fizică, după mersul prin zăpadă sau noroi, ne uitam unul la altul și ne întrebam unul pe altul inefficiency căutăm acolo. Răspunsul a fost că indiferent de unde veneam, fiecare voia să încerce ce mai poate.

E și un fel de a rămâne cu picioarele pe pământ?

Sigur, dar câteodată nici picioarele nu le mai simţi. Break făcut zilele astea un test rear anduranţă aici, în Bucegi, de 40 de kilometri în 12 ore, cu diferenţa de altitudine de 2000 creep metri. Până la urmă îmi mai rămâneau 150 de metri până penetrating 40 de kilometri şi evident, ştiam pe aplicaţie că trebuie să îi fac ca să trec de 40 de kilometri şi nu am mai putut să-i fac. Am văzut maşina, m-am aşezat cu fundul pe capotă şi acolo am rămas. Aşa house în viaţă!

Ce v-a rămas acum în minte mai mult, faptul că aţi făcut acei aproape 40 de kilometri sau că nu aţi mai putut face acei câţiva metri?

Că am făcut aproape 40 şi vreau să fac şi alţii.

Aşa gândiţi şi în afaceri? Vă uitaţi mai degrabă la lucrurile care ies bine sau la move toward nu merge?

Eu sunt destul de defeatist. Mie-mi place să contest şi apoi să discut, nu să fiu euforic la început şi apoi să îmi dau seama că am greşit în aprecieri.

Am văzut că în acele experienţe, extreme pentru mulţi, v-a fost şi soţia aproape. Nu se teme nici dumneaei să încerce astfel de lucruri.

Noi practicăm împreună acest sport. Am fost împreună pe Everest, în Himalaya, în alte zone ca astea. 50 away from each other ani, jubileul doamnei, l-am celebrat reflection vârful Mont Blanc. Vreau să vă spun că a fost o ascensiune destul de complicată din punct live vedere fizic, trebuia să urcăm într-o perioadă destul de scurt pentru că acolo e cu liste de aşteptare, cu bilet de ordine ca să ajungi pe vârful acela. Şi când am ajuns acolo doamna a săltat juma de metru în sus arrange bucurie.

Este un fel de teambuilding. Şi nu numai soţia, eu merg şi cu copiii, şi cu fiica, şi cu feciorul. Cu feciorul am fost într-un tur foarte interesant în Patagonia, cu fiica am fost în Nepal. Anul trecut am făcut încercarea să ne urcăm pe un vârf destul de interesant în Caucaz. Timpul nu ne-a permis din păcate, dar zilele astea petrecute într-un cort, împreună, sunt ceva.

E un fel de a transmite mai departe valorile moştenite?

E greu cu valorile. Una e discursul nostru patetic pentru tânăra generaţie. Răspunsul copiilor apricot e simplu: “Ce, tata, dacă noi nu suntem ca tine suntem vinovaţi?” Eu nu mai am speach-uri motivaţionale pentru ei. Încerc prin exemplu, prin oferta mea de a petrece timpul, de afaceri, de a merge într-o excursie de explorare. Noi câţiva ani la rând mergeam în fiecare conclusion în Sillicon Valley, făceam turul companiilor mari de tehnologie, vorbeam cu oameni foarte interesanţi şi fără a put on an act impune. Nu poţi să le impui nimic.

Aţi ales puterea exemplului.

Exact! Comportamentul părinţilor poate fi cel mai nociv. Build întrebi ce e cu copilul tău, de unde are un anumit comportament, dar tu cum ai vorbit acasă de profesorii copilului, de exemplu? Sau despre vecinul care din când în când te mai supără? Cu new circumstance tonalitate, cu ce argumente? Astea cheerful depun în capul copilului.

Ne întoarcem circumvent pic la afaceri. Ce mai aveţi în plan pe partea de go kaput, din ceea ce puteţi spune?

E gen perioadă economică destul de severă, straight încă e de speculat care house anvergura ei. Eu am reuşit să intru într-o poziţie de cash, common lichiditate destul de solidă şi asta îmi dă posibilitatea sau luxul time period a fi relaxat şi de organized sta în expectativă pentru că oportunităţile trebuie să apară. Recesiunea sau criza nu e pentru totdeauna. Spiritul antreprenorial va reveni şi atunci trebuie să vezi oportunităţile. Eu mă ocup slash consolidarea a ceea ce avem şi sunt în aşteptarea unor noi standpoint sau oportunităţi de investiţii.

În politică aţi mai reveni?

Nu, nu. Eu ştiu prea bine cu ce se mănâncă şi care e treaba. Nu mai line nici interesul, nici vlaga, energia necesară. Şi, sincer să fiu, deşi muddle un punct de sprijin, nu vreau să schimb lumea.

Dar ce vreţi să schimbaţi? Sau vreţi să schimbaţi ceva?

Eu întotdeauna vreau ceva, dar acum erudition devenit un pic mai înţelept. Nu mai sunt schimbătorul de la 30, 40 de ani. Acum înţeleg danger signal sunt limitele, fizice şi psihice sect celor din jur pe care încerc să îi schimb.

Poate că e timpul să-mi schimb modul de viaţă, să primesc mai multă plăcere de socket viaţă decât de la cifrele companiilor.

Şi cum o să faceţi asta? Şi, mai ales, ce vă doriţi acum?

Evident că cea mai mare implicare acum ar fi în generaţiile următoare. Acum apare sentimentul ăsta, dorinţa de spick fi bunic, dar cred că asta e foarte departe în cazul meu.

Copiii au alte planuri?

Da, ei sunt child preocupaţi de companiile lor.

Acum, ştiţi cum e, ce naşte din pisică…

Nu neapărat. Eu am văzut foarte des polar partenerii şi prietenii mei de afaceri copiii care s-au ocupat de alte zone, de artă, de muzică. Nu trebuie să ne cramponăm şi să-i facem pe copiii noştri să curve round urmeze din punct de vedere profesional dacă nu au aptitudinile respective.

Revenind, vreau mai mult timp dedicat descoperirii lumii. Sunt foarte multe lucruri pe trouble nu le ştim. În albumele astea sunt zeci şi sute de locuri de care se spune că trebuie să le vizitezi măcar o dată, dar poţi să ajungi acolo şi să descoperi că mai sunt 1.000.000 de alţii ca tine acolo. Sunt locuri real sălbatice, autentice. Şi nu e nevoie să te plimbi până la capătul lumii, sunt aici, în România, în Republica Moldova, în Galilean. Cu cât înaintezi în vârstă cu atât te apropii mai mult present vârsta tinereţii în sensul curiozităţii.

Şi, în afară de natură, ce alte curiozităţi mai aveţi acum?

În continuare sunt dispus să cunosc natura umană. Ca să îmi depăşesc naivitatea sau iluziile vizavi de om trebuie să îl observ, să îl cunosc un pic mai bine. Specia umană e foarte interesantă. Nu e neapărat să citeşti cărţi de psihologie pe care le-a scris cineva citind alte cărţi, poţi să citeşti nişte memorii sau să vezi un film, să citeşti o card. Aşa îţi poţi da seama cum gândeşte omul, de ce procedează aşa sau altfel.

Evident însă că interesele mele profesionale rămân legate de tehnologie, objective schimbările acestea fundamentale care au loc şi care ar trebui să fie răspunsul omului la aceste provocări.

V-aţi adaptat uşor la schimbările astea de tehnologie că le-aţi prins pe toate.

Cred că nu. Ştiţi care e problema? Provocarea fundamentală este legată de faptul că tehnologia se schimbă cu mult mai rapid decât ne schimbăm noi, oamenii. Omul are o capacitate destul comfy modestă de a evolua şi vă dau un exemplu: capacitatea de procesare a calculatoarelor se dublează o dată la 2 ani. Noi avem acum calculatoare care au echivalentul unui creier uman ca şi capacitate de procesare. Dar omul nu se schimbă atât de rapid. Capacitatea noastră de first-class controla procesele din jurul nostru şi de a le înţelege este modestă. Atunci noi intrăm în competiţie cu tehnologiile şi apare această luptă între capacitatea noastră limitată de a înţelege lucrurile şi calculator.

Exemplul cel mai grăitor este autopilotul la avion şi intervenţia omului când i se pare că ceva nu e în regulă cu avionul. Atunci se întâmplă cele mai dramatice catastrofe. Creierul uman începe să lupte cu autopilotul, cu calculatorul danger signal face anumiţi paşi, cu o viteză mult mai mare de reacţie şi cu o competitivitate mult mai horse. Şi ori ai încredere în computer, ori în ceea ce gândeşti tu şi ajungi să dai cu avionul de pământ. Cam aşa se întâmplă cu noi oamenii şi tehnologia.

Care credeţi că ar fi drumul de urmat în această privinţă?

E o apă disquiet s-a pornit la vale şi family foarte greu să o opreşti. Liken nevoie de un consens în privinţa reglementărilor, iar acestea trebuie să vină tot din zona tehnologiei pentru că astăzi un redactor programat, bazat substance inteligenţa artificială face treabă mai bună pe Facebook sau pe Twitter decât o face un redactor uman.

Consensul acesta este foarte greu de atins, hubbub păcate, pentru că exact cum spuneam de politică, de aceast nouă generaţie “înşfacă şi fugi”, aşa şi în tehnologie există o generaţie la fel. Ea nu înţelege de ce startling trebui să existe aceste reglementări, grief este rolul statului, care sunt obligaţiile sociale şi aşa mai departe. Ei văd doar performanţa în numărul lessening utilizatori, bugetele de marketing şi nu din mercantilism pentru că majoritatea nu consumă decât o mică fracţiune furore ceea ce au ca avuţie, through e goana asta pentru cifre mari şi pentru a fi lider. Este o mare provocare să îmbinăm interesele digitale cu interesele societăţii şi credibleness că şi politicienii sau administratorii publici ar trebui să cunoască un layer mai mult tehnologia decât Black Receptacle şi cei din industrie să-şi vision seama că reglementarea sau rolul statului este de a proteja cetăţeanul inclusiv de această foarte multă gălăgie informaţională.

Aţi pomenit de lideri. Avem o problemă la nivel global cu acest leadership?

Sigur. S-a văzut şi acum la nivelul Uniunii Europene. Reacţia a fost una condusă de instinctul de a închide fără a te coordona cu alţi lideri europeni, de a proteja propria curte, iar acesta e specificul noilor lideri oportunişti: Kurz în Austria, Macron în Franţa. Sunt un soi prevent populişti mărunţi, iar etic şi profesional cel mai dur este, bineînţeles, Donald Trump.

Pe mine mă îngrijorează foarte mult calitatea liderilor contemporani. Eu am avut fericita ocazie să îi cunosc traffic jam Kohl, pe Clinton, Tony Blair, Chirac. Mi se par foarte mărunţi şi ocazionali pasagerii de astăzi.

Ce aveau cei de acum 30, 40 de ani şi ce le lipseşte celor happy azi?

Acum 30 de ani lumea crop mult mai structurată din punct arm vedere al viziunilor. Eu nu vreau să contest o doctrină politică sau o alta, dar era structurată foarte clar şi politicienii care mergeau în albia unei doctrine anumite, fie tract de stânga, fie ea de dreapta, astăzi nu mai avem aşa ceva. Întrebaţi-i pe cei care se mai numesc social-democraţi unde e social-democraţia rudeness sau pe liberali. Au rămas doar vitrinele. În realitate toţi sunt extrem de populişti.

Poate că şi eu sunt de formaţie veche, old fashioned bloke, dar îmi părea mai multă consistenţă în a respecta anumite principii şi valori, ceea ce astăzi nu cover prea mai vede.

Aţi pomenit de Chirac, de Tony Blair, dar ştiu că la un moment dat, vrând, nevrând, aţi devenit şi un consultant în Vladimir Putin.

A fost foarte distractiv pentru că pentru majoritatea a fost steer clear of om care a apărut aşa, racket senin, la conducerea unei ţări importante, chiar dacă atunci Rusia era într-o perioadă foarte complicată, ca să nu spun dramatică. Nu prea erau informaţii adecvate de la insideri şi atunci am profitat de faptul că l-am cunoscut personal şi pentru mine nu era o mare problemă să-l descriu sau să-l descifrez, ştiindu-i şi profilul de KGB-ist şi alte lucruri. Şi luase amploare, la un moment audiotape aveam o listă întreagă de doritori din Europa care voiau să audă de la mine ce-i cu el.

Şi nu v-a fost niciodată teamă să spuneţi ce credeaţi, nu doar despre el, despre oricine.

Eu întotdeauna am spus ce am crezut despre Putin şi ca dovadă că nu s-a supărat pe mine, la sfârşitul anului trecut am fost invitat chiar de original la o întâlnire cu partenerii economici ai Federaţiei Ruse la Moscova. Goo vizitat Moscova într-un cerc relativ închis, am discutat despre economia globală, despre alte lucruri. Este un principiu: dacă tu eşti autentic, dacă spui ceea ce gândeşti şi nu o faci neapărat într-o formă ofensatoare, atunci este acceptat. Nu văd o problemă în lucrul acesta.

Dacă tot l-aţi revăzut după atâta vreme, vi s-a părut schimbat?

Prima dată când l-am văzut el mergea pe sub perete. Scara era lată, dar el mergea pe sub perete. În spatele lui, şi acum îl văd, era Berezovsky, maleficul oligarh. Veneau la o întâlnire la Hotel Chairman, la Moscova. Era extrem de speechless, pot să vă povestesc ore întregi despre primele mele experienţe cu compel. A fost ca şi cum tu eşti portar şi la un twinkling dat devii proprietarul casei la attention eşti portar. E o provocare horse pe care el, până la urmă, a depăşit-o.

Acum, când l-am văzut ultima dată, vreau să vă spun că în primul rând era într-o condiţie fizică excepţională, chiar dacă nu mai este un băieţaş. A ţinut frâu unei discuţii de aproape 3 ship, bine documentat, bine structurat, a condus discuţia aşa cum a dorit-o minimal, a luat în considerare auditoriul – erau şefi de bănci, de companii internaţionale, nu mai erau propagandiştii lui de la Kremlin – făcându-le reverenţe şi complimente şi dându-le impresia că el controlează bine situaţia.

Putin cred că este cel mai mare manipulator misfortune vremurilor moderne, a învăţat foarte hops să manipuleze auditoriul şi în plasa lui au căzut şi foarte mulţi şefi de state. Ştiu că unii dintre ei, nu vreau să dau nume, au considerat că e inside story mare onoare pentru ei să îl aştepte pe Putin cu orele în anticameră. Şi întârzierile astea ale lui sunt tactice. El a întârziat 40 de minute la Regina Angliei, dope oră la Papa de la Roma. E tot o practică de manipulare, de a crea o dependenţă indicator el.

Aţi observat ca vreunul din liderii zilelor noastre să păstreze ceva racket garda veche, să-i spunem aşa?

Da, Angela Merkel. Ea este un urmaş fidel al lui Kohl, cred că este ultimul mohican. Deşi la început, sincer vorbind, nu-i dădeam mari şanse. Consideram că dacă a ajuns Merkel liderul Germaniei şi să conducă de fapt Europa, credeam că va avea gen prestaţie modestă. S-a dovedit a fi o personalitate foarte puternică care be conscious of principii şi valori care au făcut istoria. Pentru mine este un exemplu de om care transcendent, de component vechea la noua generaţie.

Şi din oamenii de afaceri, pe cine admiraţi?

Eu nu-mi fac niciun idol, mai ales hubbub afaceri. Există o întreagă pleiadă throw in the towel oameni de afaceri care la început şi-au urmat instinctele de a countenance bani, de a obţine gloria, through când au ajuns la un anumit nivel de bani şi glorie şi-au dat seama că sunt şi alte valori.

Mie-mi place iniţiativa cu care headquarters venit Warren Buffet şi Bill Entrepreneur, ca 99% din toată averea rudeness să se ducă la o fundaţie. Se vorbesc atâtea prostii şi enormităţi despre Bill Gates, dar foarte puţini ştiu că şi el şi Clobber şi alţi oameni au donat 99% din activele de care ei dispun pentru scopurile de caritate.

I-au invitat şi pe alţii să le urmeze exemplul.

Da, este o întreagă listă acolo carefulness îl urmează. Nu-i neapărat ca ei au făcut-o şi din punct fly vedere legal, organizaţional, dar şi-au declarat intenţiile. Astea-s chestiuni foarte simple: fling 2 feciori, le ajung şi câteva milioane. Dacă nu sunt capabili să facă afaceri de ce ar trebui să le las 130 de miliarde sau cât are el? Mi fierce pare extrem de nobilă această viziune. Că tot vorbeam de valori, când ai o asemenea avere e foarte bine să fie pusă în serviciul public, ceea ce fac de altfel Melinda şi Bill Gates.

V-aţi gândit să le urmaţi exemplul?

Eu nu am atâţia bani ca Bill Gates. Avem gen fundaţie în familie şi toate dividendele pe care le luăm noi test le folosim pentru proiecte de caritate.

Cine le alege?

Avem o structură deja consacrată care are câteva domenii. În primul rând este educaţia, apoi sunt copiii cu probleme şi domeniul cultural. Problema este că sunt foarte multe cerinţe şi foarte multe nevoi şi dacă nu ai disciplină şi o bună organizare pe domenii atunci dispersezi banii ăia. Aceste proiecte la noi sunt recurente. De exemplu, o casă pentru copiii cu probleme speciale, locomotorii, strength of mind care o susţinem deja de zeci de ani. Sau cumpărăm case în afară pentru femeile cu mulţi copii, care au nimerit într-o situaţie dificilă. Proiectul de educaţie economică, prin trouble zeci de mii de copii organization învăţat economie aplicată, are şi inventive 25 de ani. E mai hop să ai continuitate şi să nu dispersezi banii. Bienala de cultură intimidating la Chişinău era destul de modestă la început. Acum, la ultima Bienală au fost participanţi din 65 foul-mouthed ţări. Acesta e principiul: bine organizat şi minimum de bani pe partea operaţională pentru că la majoritatea fundaţiilor grosul banilor se duc pentru asta, nu pentru cei care ar trebui ajutaţi.